40 de voluntari din Anglia, Canada şi Olanda ridică 3 locuinţe Habitat la Beiuş

Luni, 25 iunie a.c., la Beiuş, aproape 40 de voluntari veniţi în trei echipe de voluntari din Anglia, Canada şi Olanda s-au apucat de dimineaţă să construiască 3 garsoniere pentru beiuşeni care trăiesc în condiţii grele. Chiar dacă încă de la primele ore afară era foarte cald, voluntarii s-au înarmat cu cremă de soare, şi-au umplut bidoanele de apă, tolba cu cuie şi au început munca. Ei vor ca până la sfârşitul săptămânii cele trei locuinţe să fie finalizate şi beneficiarii lor să se poată bucura în sfârşit de un adăpost decent, se arată într-un comunicat Habitat Beiuş către Ştiri Beiuş.

 „În acest an am început munca în forţă cu ridicarea Casei de Paşti, iar pe măsură ce ne-am apropiat de vară voluntarii au devenit tot mai numeroşi în proiectele noastre. Iată că acum găzduim trei echipe venite prin programul internaţional al Habitat numit Global Village şi ne-am bucurat să-i revedem pe unii dintre ei care au mai fost în România în anii trecuţi. Ei îşi petrec concediul sau vacanţa în cazul tinerilor într-un mod aparte, la fel de plăcut ca într-o excursie, dar în acelaşi timp foarte util.” declară Marcel Coroiu, preşedintele Habitat pentru Umanitate Beiuş. 


 Beneficiarii celor 3 locuinţe de tip garsonieră sunt Stoian Claudiu (30 ani), Tinca Angela (60 ani) şi Raţiu Lăcrimioara (29 ani). Ei vor avea o baie, un dormitor şi o bucătărie comună cu livingul.

Povestea beneficiarilor

 Claudiu Stoian 
Claudiu locuieşte împreună cu părinţii şi încă un frate mai mic, Gabriel, într-un apartament cu doua camere din Beiuş. Claudiu cu Gabriel dorm într-o cameră, iar părinţii în cealaltă. Spaţiul e foarte mic ăi abia au loc pentru toate lucrurile personale. Bucătăria e mică şi membrii familiei sunt nevoiţi să mănânce pe rând, prin rotaţie.


 Claudiu a aflat de mult timp de Habitat pentru ca are prieteni care au beneficiat de o locuinţă Habitat, însă nu s-a gândit niciodată că şi el poate fi ajutat de asociaţia beiuşană. A apelat la ajutorul Primăriei ca să obţină pe această cale o locuinţă socială, dar nu a îndeplinit punctajul. Atunci s-a gândit să apeleze la Habitat şi mare i-a fost bucuria când a aflat că a fost selectat. 
 „M-am bucurat foarte mult când am aflat ca Habitat mi-a înţeles situaţia şi mi-au dat şansa să obţin o locuinţă, mai ales că după ce mi-am retras dosarul de la Primărie nu mai aveam prea multe speranţe” povesteşte Claudiu. 


 Voluntarii străini l-au impresionat foarte mult pe Claudiu prin modul lor de a fi, prin faptul ca tot timpul sunt bine dispuşi, „chiar şi cu roaba în mână”. 


Angela Tinca 
Angela, după o căsnicie nefericită a rămas să locuiască cu fiica ei, Gabriela, în apartamentul părinţilor. Asta până în urma cu 10 ani când tatăl ei a decedat, iar mama a vândut apartamentul mutându-se împreună cu o sora. Angela a luat-o atunci pe Gabriela şi s-au mutat într-o chirie într-o garsoniera din Beiuş. La puţin timp Gabriela s-a căsătorit şi soţul a venit să locuiască împreuna cu ele. 


S-au născut apoi cei doi nepoţi ai Angelei şi din nou a fost nevoită să se mute în chirie într-o garsoniera. Condiţiile de locuit sunt total improprii, exista doar wc-uri comune fără baie sau duşuri. Spaţiul este extrem de mic, şi chiar cu puţinele lucruri pe care le are abia poţi să te mişti. Pentru o femeie singură, pensionară, e foarte greu de locuit în aceste condiţii, aşa încât a apelat şi ea la ajutorul Habitat. 


 Angela mărturiseşte că cel mai mult îi lipseşte o baie pentru că unde locuieşte acum, seara sau noaptea iese cu frică la baia comună. În plus, pe timpul iernii, e foarte frig aici şi nu de puţine ori a fost nevoită să doarmă îmbrăcată cu mai multe rânduri de haine. În schimb vara este extrem de cald, iar asta nu-i face bine deloc.


 Lăcrimioara Raţiu 
Lăcrimioara s-a născut în urmă cu 29 de ani la Arad. Are un nume predestinat pentru că toată viaţa a fost o suferinţă pentru ea. A fost abandonată de părinţi şi a crescut prin orfelinate la Ineu, Şiria sau Tinca unde a stat până la majorat. După ce a ieşit din instituţiile statului s-a trezit singură în drum, aşa încât a fost nevoită să doarmă pe bănci prin parcuri şi uneori la prieteni. A avut însă noroc cu asociaţia Bunul Samaritean din Beiuş care de la 19 ani a inclus-o în unul din proiectele sale: “Arca lui Noe”, proiect ce se ocupa de integrarea în societate a tinerilor crescuţi în orfelinate sau centre de plasament. 


 Bunul Samaritean i-a găsit şi un adăpost temporar într-o garsoniera şi a ajutat-o să-şi găsească şi un loc de muncă unde a lucrat mai mulţi ani până când fabrica s-a închis. O alta organizaţie o are acum în grijă, Căminul Francesco, ce se ocupa cu sprijinul persoanelor aflate în dificultate şi care a ajutat-o pe Lăcrimioara să-şi gestioneze puţinii bani pe care-i mai primeşte ca ajutor social datorita unui handicap de care suferă şi pe care l-a dobândit în condiţiile grele din perioada când a crescut la orfelinat. Totodată îi oferă o masa caldă pe zi şi un loc unde să se spele de câte ori are nevoie. 


 Pentru că nu îşi permite din indemnizaţia de handicap pe care o primeşte să-şi găsească o chirie mai bună, iar condiţiile în care trăieşte acum sunt grele pentru ca foloseşte o toaletă şi o baie comună, cei de la Căminul Francesco au ajutat-o şi au făcut demersurile pentru a beneficia de o locuinţă Habitat. 


 “Datorită faptului ca mi-am trăit mare parte din viaţă în orfelinate, dorinţa mea cea mai mare este să-mi găsesc şi eu locul meu, căsuţa mea în care să mă simt în sfârşit acasă, să mă simt în siguranţă. Existenţa Habitat pentru Umanitate îmi dă speranţa împlinirii visului meu. Mi-am pus nădejdea în Dumnezeu şi în ajutorul Lui iar acum ceea ce nu credeam că e posibil vreodată s-a împlinit: voi avea casa mea!” spune Lăcrimioara.


beius-stiri.blogspot.com