Acum o
săptămână, luni, pe un teren de la marginea Oradiei, în apropiere de
Sântandrei, 25 de orădeni angajaţi ai companiei Celestica se aflau în faţa unei
fundaţii goale povestindu-li-se cum aici, vineri va fi o casă. Deşi unora nu
le-a prea venit să creadă acest lucru, s-au apucat cu mare entuziasm de muncă
aşa încât la sfârşitul zilei structura din lemn a pereţilor era gata iar
elementele de acoperiş îmbinate. Marţi, o echipă de voluntari dintr-un alt
departament al companiei au termoizolat casa urmând ca voluntarii de miercuri
să tencuiască locuinţa şi să finalizeze structura acoperişului.
Joi
dimineaţa a fost rândul întregii echipe de management de la Celestica Oradea să
lucreze pe şantier. Ei au muncit atât în
interior la finisaje, cât şi la montarea ţiglei pe acoperiş. „Să ştiţi că eu n-am bătut un cui când mi-am
construit casa, dar a fost o bucurie să lucrez aici alături de familia Stana şi
de colegii mei pentru că am trăit o experienţă foarte frumoasă pe care cu
siguranţă am s-o repet” a mărturisit unul dintre directorii companiei care
a lucrat la gletuirea pereţilor, la montarea foliei de protecţie şi la
acoperirea cu ţiglă a casei.
Vineri
voluntarii au aplicat tencuiala decorativă pe casă, au montat plăcile de rigips
şi au pregătit locuinţa pentru ceremonia ce a avut loc la finalul zilei de
lucru. Casa a fost împodobită cu baloane viu colorate, s-a făcut curăţenie şi
s-au spălat uneltele de lucru. În cadrul festivităţii de inaugurarea s-au
rostit cuvinte frumoase, s-au înmânat Biblia, cheia simbolică a casei şi un
buchet de flori. Apoi s-a montat o plachetă de recnoaştere, s-au înmânat certificate
de voluntar şi s-a tăiat panglica noii case. Au luat cuvântul membri din
Consiliul Director al Habitat pentru Umanitate Beiuş, membri din conducerea
companiei Celestica, reprezentanţi ai voluntarilor, membri din conducerea
Căminului Felix care au pus terenul la dispoziţie şi familia Stana,
beneficiarii locuinţei.
„În urmă
cu 12 ani, pe o vreme la fel de frumoasă ca azi şi eu mă aflam la o astfel de
ceremonie. Diferenţa e doar că atunci eu eram beneficiarul locuinţei. În acea
zi însă mi s-a întâmplat ceva ce n-am
înţeles decât mai târziu. M-am îmbolnăvit de o boală de care încă sufăr. M-am
îmbolnăvit de voluntariat. Ei, ceea ce dumneavoastră nu ştiţi încă, pentru că
v-aţi aflat aici, aţi luat acest virus şi-i veţi simţi efectul nu peste mult
timp.” afirmă Florin
Bacoş, voluntar, beneficiar al unei case Habitat şi directorul Comitetului de
Selecţie a Familiei în cadrul Consiliului Director al Habitat pentru Umanitate
Beiuş.
beius-alexlsu.blogspot.com
0 comments:
Trimiteți un comentariu